Steaua – Sportul Studențesc 4-2

Să câștigăm măcar cu 0.5 la 0, ca la șah

Tactic, n-a părut că țintim un joc de șah, dar nici altceva. Am fost surclasați de o echipă mai bună, în condițiile în care apărarea a gâfâit, iar pe final Chihaia era încercat ca o soluție în atac… Nu prea mai poate, dar măcar a scos un 11 metri din care Varga a marcat pentru 2-4. Un meci onorabil pentru Dacian. Din impresia generală aș scade o fază la care după o cursă excelentă s-a izolat în flanc și a așteptat să vină cineva la centrare, pierzând mingea destul de ușor. Cam ca mine la FIFA, doar că la amateur îți mai merge faza aia.

Întâlnirea cu coceanul fotbalului românesc a fost marcată de ratarea primului gol și de faptul că eu, personal, am prins o singură fază la scorul de 1-0 pentru noi: faza golului de 1-1. Pe jumătate pentru că a trebuit să stăm 30 de minute ca să vină și niște băieți matoi care nu prea aveau buletine și bani de bilet (da, avem și noi), pe jumătate grație organizării impecabile. Bilete tipărite pe loc, chiar și pentru sectorul oaspeților, deși mă gândesc că aveam vreo 30 de locuri rezervate… Măcar m-am făcut cu un bon fiscal. Bonus: se pare că nu ai voie să stai pe locul tipărit pe bilet. De ce? Că nu vor mușchii domnilor de la jandarmerie, că dacă toată lumea stă cu 3 rânduri mai sus ești mai ușor de monitorizat.

Despre joc, puține  de spus. Frig pătrunzător, Steaua zburdând din ce în ce mai clar, acompaniată de lufturi și lumânări studențești, mascota Stelolina ieșită la plimbare în pauză, Gabi Safta încercând cu îndârjire să transforme un câmp în templu. Ca galerie ne-am comportat acceptabil, cu precădere la începutul meciului și 15-20 de minute în repriza a doua, dar te cam reduce la tăcere când vezi că ăia fac jaloane din jucătorii tăi. Niculescu a scos câteva baloane, eu nu aș insista prea mult pe asta, alții ar face-o. 4-2 la final și ne uităm de jos la practic tot campionatul. S-ar mai putea câștiga un strop de onoare cu un rezultat bun în derbyul suferinței, ultimii versus penultimii, de la Târgu Jiu, de etapa viitoare. Și desigur, optimiștii pot spera într-o ușoară revigorare în pauza asta dată de meciul naționalei. Varga e nemulțumit că ceilalți nu se ridică la același nivel, Moldovan își dă și el seama că nu e un antrenor prea bun și îi cam vine să plece, e multă tensiune, iar restul sezonului va fi, se pare, presărat cu agonie și regrete. Asta neînsemnând că n-am putea face un 1-0, acolo, cu Rapid.

Deci, urmează un meci cu Pandurii, acolo, în jurul datei de 17. Haide Sportul!

Reclame

Sportul Studențesc – Astra Ploiești 0-1

Înaintea partidei, damful de sânge din aer era  puternic: Tibi Bălan declarase că Selymes a declarat niște declarații nașpa…și că de-asta trebuie neapărat să câștigăm.

Asta la nivel declarativ. În teren am văzut o nouă mostră de tolomăceală, combinată și cu nițel ghinion. Dar în primul și primul rând nu trebuia să luăm golul. Niculescu a strigat „Eeeeeu”, într-o situație în care mai bună ar fi fost o degajare simplă, oriunde, afară, a unui fundaș. Apoi n-a alergat destul de repede spre minge, dând ocazia unui gol facil, facil, mult prea facil. Eu aș da vina pe portar, pentru simplul fapt că a cerut o minge pe care nu trebuia s-o ceară, dar părerile în peluză erau împărțite.

Mai apoi Astra a stat comod cu fundul în poartă. N-a fost frumos, n-a fost admirabil, a fost ușor mizerabil. Dar simt că nici pe atacul nostru n-a fost o sincronizare suficient de bună între atac și mijloc, între oameni în general. Rețin faze cu timpi morți, în care Varga avea o poziție excelentă pentru centrare dar n-avea cui centra, iar până venea cineva, soseau și doi oameni să-i sculpteze gleznele lui Dacian. Mai rețin nițică agresivitate și apărare pe două linii din partea oaspeților, bara lui Maxim (ceva ce ne-a lipsit, într-un fel, nițel tupeu + ginirea unor culoare bune), ca și o bară a Astrei, pe contraatac, la care ne-au tremurat, pardon de expresie, chiloții.

0-1, final. După meciul ăsta ne-am scufundat în mocirlă și s-a clarificat că obiectivul e să ieșim din ea, dacă nu cumva să facem baremul. Păcat, e o echipă care dacă se aduna cu adevărat putea rupe norii. Acum, încep să se delimiteze zonele de clasament, plutoanele, grupulețele. Și n-am picat chiar unde trebuie.

Urmează cu Steaua duminică seara. Eu am prezis că-l dă afară pe Edi Iordănescu, dar nu că o să-l aducă așa repede pe Lăcătuș, care să mai prindă și un meci neconcediat. Oh well. Va fi greu.

Haide Sportul!

Cupă: Sportul Studențesc – CS Otopeni 3-1

Păi ăla m-a făcut bețiv. Ce, mă, beau pe banii tăi? E treaba mea dacă-s bețiv!

(individ etalând valori de dreapta, certându-se în metroul cu care am venit)

Am tremurat un pic la 1-1 dar în cele din urmă ai lor s-au dovedit a fi mai tolomaci decât ai noștri.

Vreau să remarc chestiile care se întâmplă cu Pasajul Basarab. Un sens de mers, pe sub pasaj, de la podul Grozăvești până la întâlnirea cu șoseaua Plevnei, este finalizat și funcțional, carosabil plus trotuar. Impresia mea e că au mai tăiaqt din parcarea Carrefour, haha, e un fel de răzbunare pentru măcelărirea trotuarelor de la mine din cartier.

Cum am luat-o pe acolo, am transformat o întârziere îngrijorătoare într-o întârziere absolut apocaliptică și am ratat din nou câte ceva. Și anume golul de 1-0, marcat de Costin Gheorghe. A fost un meci abordat și cu niscaiva rezerve, parțial pentru că Bălan și Varga sunt accidentați, parțial ca să se mai odihnească niște băjeți și pentru duminică, cred. Niculescu, Patriche, Pătrașcu și Curelea au fost cele mai importante prezențe dintre titulari și ne-au scos din groapă de câteva ori. Am avut ocazia să-i vedem mai în prim-plan pe Ferfelea și Postolache, băieți care au strălucit cândva în B, dar acum au o prestație destul de palidă. A fost o tactică mai câmpenească așa, să dăm cu un gol mai mult și să nu ne întrebuințăm prea tare, în fața unui stadion golaș. (Venind de la un fan Sportul vă dați seama ce înseamnă asta…)

După gol a venit o ușoară moleșire și poate vreo 15 minute de otopenism, la care am rezistat demn. Mai apoi jocul s-a echilibrat, am controlat cum trebuie (undeva pe aici a venit și pauza meciului), dar asta nu l-a împiedicat pe Patriche s-o facă lată cu un fault în careu. Penalty, gol, 1-1. Păcat mai mare de suspendare, că echipa revine…

Dar revine? Drept s-o spun, am avut emoții doar în sensul că m-am temut de prelungiri și de un meci târâit spre penaltyuri. Oaspeții n-au arătat nici valoare, nici inițiativă cât să câștige. Dovadă golurile care i-au îngropat, unul la care Curelea a primit practic o centrare de la un fundaș (care la rândul lui încerca să respingă o centrare, dar a făcut-o spre interiorul careului, paralel cu linia), iar celălalt, la care portarul a respins un șut fix în adidasul lui Posto.

Emoționant? Da, un pic. Îngrijorător, poate, în perspectiva tururilor următoare. Dar poate putem să privim problema și altfel: suntem echipă mare, jucăm în Cupă fără vedete și tot câștigăm. Și cum era aia? Echipele mari știu întotdeauna când să apese pe accelerație. Da, asta a fost (plus un pic de noroc).

Video. Un rezumat la TVR, spre finalul acelui reportaj, cu 4 goluri și un interviu în 40 de secunde. Sport.ro, televiziunea oficială a Cupei (și, gen, singurii care pot pune legal rezumate pe net) are doar 3 goluri în 15 secunde (uite de-asta e bună ilegalitatea). Niște declarații la Gazetă, că e mai greu cu cronicile. Următorul meci e foarte, foarte important: duminică, la 14:30 cu Astra lui Tibi Selymes. Cine pierde se scufundă spre retrogradare. Eu sunt optimist, cred că într-o zi bună ar trebui să-i rupem, tehnic și tactic și, da, psihologic. Acum e momentul ca toți jucătorii să fie apți fizic și concentrați.

Haide Sportul!

Sportul Studențesc – Victoria Brănești 2-2

Am o scuză. Pentru întârzierea la meci, pentru întârzierea articolului și pentru faptul că nu sunt ras nici până acum. Scuza este în poza de mai jos:

Între timp, placa mea video a ajuns la temperaturi sub punctul de fierbere al apei, pentru că a fost scoasă din calculator, aruncată în gunoi și înlocuită cu alta care deocamdată menține temperaturi sub cea la care fierbe apa.

Am ajuns prea târziu ca să prind primele două goluri.

Sper că jocul în acele 10 minute a fost drăguț, pentru că continuarea a fost nițel agonizantă. Nu în sensul că n-ar fi existat faze frumoase, combinative, a la Gașca Nebună: au fost, și au mai fost și contraatacuri fulger, și destule ocazii cât să ne enervăm. Culminând cu o bară din doi metri.

Dar. Le-am lăsat posesia, le-am lăsat inițiativa pentru minute bune. Aș zice că băjeții s-au retras un pic cam mult, siguri că meciul nu le mai scapă. Și atunci oaspeții au făcut un joc de posesie, au insistat cum știu ei, au dat cu cotul în stânga și-n dreapta, i-au dat un cico și arbitrului și … ceva a ieșit. E puțin ca un blestem, dar nu e întru totul neprevăzut.

Dacă golul doi, treacă, meargă, zicem că a fost OK din pedeve al regulamentului, penaltyul le-a cam fost acordat după un fault făcut de o fantomă. Și n-am văzut prea multe dezbateri, reluări, analize, vălvă pe chestia asta. Dacă GSP n-or fi chiar neutri, să fie măcar de la concurență (Prosport, Digi?). Poate nu m-am uitat eu unde trebuie.

Este senzațional de frustrant. Într-un fel, Sportul joacă mai bine atunci când trebuie să alerge după o victorie la limită decât când are de gestionat un avantaj cât de mic. Sau mai e varianta cu blestemul. Dar, în cele din urmă, n-ar fi cazul să ne ambalăm atât: Victoria Brănești e o altă echipă artificială care își va cumpăra destule faze fixe cât să reziste un sezon, două, apoi izvorul bogăției va seca și se va desființa. Că așa-s proiectele în România. Chiar dacă mă tem că la desființare vor fi în continuare neînvinși în fața noastră…

Noul antrenor e Vio Moldovan. El l-a accidentat urât de tot pe Tibi Bălan, în 2006, la un meci ce a reprezentat apogeul nesimțirii giuleștene (a mai fost ăla din ultima etapă, care nici nu s-a terminat de atâtea karate, dar tocmai de-asta e ăsta mai apogeu, că a ținut 90 de minute). Aș vrea să-i aud părerile publice despre acel moment (și să bată pe Real Madrid) înainte să investesc puțină încredere în el.

În cupă am picat cu CS Otopeni, la mijlocul săptămânii viitoare. Nu vreau să cobesc, dar parcă nici cu ăștia n-avem un palmares prea bun. Lăsând deoparte blestemele, un adversar abordabil.

Cronici: Prosport. Onlinesport.Rezumat:

Urmează meciul de Cupă cu Otopenii în Regie. Haide Sportul!

Sportul Studențesc – CFR Cluj 3-0

O nouă cronică foarte, foarte întârziată, cu mai bine de o săptămână.

Bun, mai puțin cronică, mai mult o listă de idei, așa.

Echipa a jucat frumos. Corect și demn. Pătrașcu a făcut un excelent meci și nici cu Tibi Bălan nu mi-e rușine. Îmi pare bine că a fost recuperat și făcut util echipei, având în vedere că nu de mult declara că el nu mai joacă niciodată la Sportul.

M-a surprins că ei aveau galerie. Ce-i drept, ultimul meci direct, cel la care singurul ardelean de pe stadion era în galeria noastră, a fost seara în mijlocul săptămânii, poate sunt toți experți în branding și nu pot lipsi de la servici. N-a fost cel mai reușit meci pentru Nuno Claro, strigat spre sfârșit „Nullo”.

În mod normal mă iau urât de tot de echipele care stau cu fundul în poartă un meci întreg. Ce voi zice după ce ai mei obțin o victorie prin tehnici…nu foarte expansive? Voi zice că a fost o victorie splendidă și absolut expansivă … în momentele în care aveam mingea. Pasele mergeau, erau precise și rapide, vezi și golul 3, mostră de contraatac. Și voi mai inventa scuze și lamentări, filozofice: există joc cu fundul în poartă și există fotbal de contraatac. Cel dintâi e creat de echipe disperate care se pun pe două linii și încearcă să împingă meciul cât mai departe, în ideea că la penalty-uri mai au o șansă. Sau că adversarul va obosi și le va face cadou o minge bună. Stilul nu e total dezagreabil, când o echipă folosește 11 oameni în ultimii săi 20 de metri pentru a scăpa de un adversar situat mai sus cu cinci ligi e cam tot ce poate face. Când o face tocmai campioana Europei hint hint wink wink e puțin scârbos. Mai apoi, e modul mai demn de a face contraatacul: îl lași pe adversar să se desfășoare, ținând mijlocul undeva nu foarte jos și fiind permanent pregătit pentru țâșniri. Îi lași mingea; va obosi mai mult și nu va face lucruri așa bune cu ea. Nu aperi poarta cu 10 oameni, mai trebuie ca cineva să dea și golurile. Linia e subțire.

Dar e acolo. Fix asta s-a întâmplat: campioana României etc. etc. n-a reușit să creeze o fază de atac convingătoare. Ca atare, își merită înfrângerea cu vârf și îndesat și faptul că ea a venit în stilul ăsta, gen joaca motanului cu șoricelul, o face nițel mai dulce.

Arbitrul a fost un idiot, dar probabil știți asta deja. Galeria noastră a fost grozavă, ne-am simțit bine împreună, juma de peluză, cântând, râzând și agitându-ne pe acolo. Cam asta ar trebui să însemne fotbalul, nu vorbe infinite despre mentalitate, legiuni, fumigene. Și mi-am inversat poziția oficială despre steaguri: acum mi se par mișto. Asta-i pentru că am reușit să flutur semi-decent unul pentru prima oară și mi s-a adresat cu ocazia asta și celebrul și mult iubitul salut „Băiatu, lasă steagul ăla mai jos, că nu văd”. M-am mutat mai jos, nu i-am snopit în bătaie (ce mai, n-am deloc mentalitate). Bine că era loc.

Frumoasă victorie. Frumos și că apărarea a rezistat. După care am brânzit-o la Craiova. Alb-negru, nu?

Haide Sportul!

Sportul Studențesc – Gloria Bistrița 4-2

La Urziceni cu Zenit am plătit 5 lei la peluză

(o fată la coadă la bilete. Dacă aud câte o persoană spunând asta la fiecare meci o voi cita la fiecare meci până când Șiman însuși vine și ne împarte bilete ieftine)

Este foarte bine că am câștigat. Este foarte rău că scriu cronica cu întârziere, dar iată, acum am ajuns la zi și poate chiar mă voi autodepăși. Cumva.

Este foarte nasol ce se întâmplă în apărarea noastră, unde băieții nu ies bine la ofsaid, nici nu prea fac marcaj, nici nu aleargă după minge suficient. Mai e și micul detaliu că ăla negru e bun. Aici se încheie micul nostru paragraf rasist, redus la o frază (credeați că nu-l mai fac pentru că am scăpat de B?). Pe vremuri paragrafele rasiste erau mai largi pentru că echipele din Moldova sunt îndrăgostite de senegalezi ieftini și fără talent. Nu e cazul pentru Bruno Moraes, atacant rapid, decent tehnic, care iese puțin în evidență în formația Bistriței (aici ar interveni o observație și mai rasistă și și mai duh despre motivul pentru care iese în evidență).

Drept s-o spun, nu credeam că mai sunt foarte mari șanse după ce oaspeții au dat un gol foarte rapid . Am trecut la un „cum fac asta mereu?” resemnat și la gândul că s-ar putea ca, într-adevăr, sezonul ăsta echipa să se zbată cum n-am mai văzut-o zbătându-se. Noroc că între timp se zbăteau Varga și Curelea în față și a venit egalarea. Totuși, repriza a doua a fost destul de moale ca joc, din partea ambelor echipe, iar naivitățile din apărare le-au oferit prea multe ocazii. Moraes a făcut 2-1 la o fază la care tot stadionul a văzut ofsaid, iar nici comentatorul de la TV n-a fost prea sigur ce să spună, dar analiza mea de-a dreptul criminalistică de pe forum sugerează că e inexistent spre minimal și e perfect de înțeles de ce n-ai ridica fanionul la faza asta. Miezul analizei e în această imagine stil CSI Miami pe care am realizat-o cu Microsoft Paint:

Nu e ofsaid

După gol au dat-o pe tras de timp și alte metode neortodoxe, dar nici prea surprinzătoare de apărare a deosebitului avantaj de pe tabelă. O altă fază remarcabilă a reprizei a fost pauza de hidratare.

Repriza a doua a fost un moment al renașterii și răcoarei, ajutat de un front de aer rece care a intrat pe teren în minutul 70. Mi-a plăcut jocul, modalitatea de a pune cu botul pe labe un adversar care s-a văzut poate un pic prea repde cu sacii în căruță și a făcut totul pentru a nu încasa goluri. Mai întâi Bălan după o lovitură liberă din 25 de metri, mai apoi Curelea și iată o revenire, întreruptă doar de o răbufnire minimală a oaspeților și de jocul de pase din ce în ce mai așezat al studenților. Plus de o fază la care arbitrii se fac de cacao, acordând cartonaș galben pentru tragere de timp lui Varga. La 2-2. Pentru că nu a bătut lovitura liberă imediat după fluier. Hmpf.

După 3-2 a fost doar un mini-recital studențesc, punctat pe alocuri de gafe mari, dar care l-au prins și pe adversar obosit (exemplu: pasă înapoi de la mijlocul terenului care iese în corner). Rețin un șut frumos al lui Varga, din întoarcere, care avea să se dovedească o variantă în miniatură a ultimului gol, și o fază în care ai noștri au fost fundași mai eficienți ca ai lor foarte pe final. Și, desigur, golul lui Varga, venit după un contraatac frumos, în vreo 4 pase.

Lecții: apărarea este naivă. Forță ofensivă există destulă pentru o revenire, dar asta temporar și nu neapărat cu cei mai buni dintre adversari. Nu e de neconceput o clasare în prima jumătate, acum suntem pe 10 (și în fața Brăneștiului, sâc!) dar va fi o chestiune de anduranță, ritmul ăsta (17 goluri în 3 meciuri) e criminal.

Până m-am apucat să scriu clipurile linkate au încetat să mai fie vizibile pe gratis (și a început Turcia-România). Cum nimeni nu e nebun să dea doar 2.24 euro pentru a vedea cele 5 minute de clipuri de „calitate” (ca-n captura aia, calitate de nici nu se vede mingea) iată un rezumat (execrabil) găsit pe youtube:

Apropo, comentariul de la clipul ăla e de la un om nervos pe bună dreptate că a plătit 2 bilete integrale pentru el și copilul de 10 ani. Deci, să ne mai uităm o dată la numele clubului și să întrebăm: pe când o schemă decentă de reduceri, gen 50% pentru studenți și copii peste 14 ani, 75% pentru copii între 7 și 14 ani, 100% pentru copii sub 7 ani? (și obligativitatea ca minorii să fie însoțiți de majori, ca să nu fim invadați de puradei…deși deja suntem)

De asemeni, am făcut o pagină pe care să pun rezumate de la toate meciurile. Mă gândesc dacă să rămână ca un link acolo sus sau s-o pitesc într-un hățiș mai complicat de pagini despre Sportul.

Ca o ultimă întrebare: să zicem că ăla care ți-a furat mobilul vine la tine și zice „am auzit că ți-a furat mobilul”. Ești pe un stadion. Ce faci?

Cronici. Gazeta. Prosport. Nește declarații. Onlinesport. Următoarea deplasare va fi un meci interesant între echipe frumoase. Duminică la 18:00, cu Gaz Metan, pe GSPTV, la Sibiu (mi-am pus plecarea acolo într-un moment foarte nepotrivit, mda).

Haide Sportul! De asemeni, că s-a nimerit acum, hai România!

Dinamo – Sportul Studentesc 5-3

A trecut o saptamana, nu prea e loc de o cronica de tehnici si fapte. Oricum cred ca ma voi indeparta si mai mult de asa ceva. Prosport, gsp, etc. o fac mai bine. Deci, cronica de atmosfera sa fie.

Vreau sa incep prin a multumi jandarmeriei romane, verificatoarea de bannere, notatoarea de buletine, confiscatoarea de goarne cat claxonul de bicicleta pe motiv ca astea sunt vuvuzele domle, montatoarea de tarcuri in jurul galeriei oaspete. 3 garduri ma separau de huliganii Cristea si Torje, creand o stare de totala siguranta.

Mai apoi, vreau sa rad de Dinamo pentru ca intre scaune cresc plante si pana la gazon sunt kilometri din peluza, de-ti trebuie binoclu. Si sa-i felicit pentru cismele, excelent plasate, si pentru devotamentul (nu cuvintele de 4 litere) PCH.

Apoi sa zic si de meci. Lor le-a declansat caderea, sper ca pe noi sa ne duca in sus. Simt ca baietii si-au mai dat drumul la joc si au vazut ca nu-i asa mare distanta pana la performanta. Practic in cateva minute am ajuns la 2-3 de la un joc dominat autoritar de gazde ce risca sa devina un cosmar. Cateva minute de indrazneala, atata trebuie in fotbal.

Cealalta lectie era aia stiuta, ca suntem foarte aerieni in aparare. Plus neinspiratia lui Popescu plus un adversar destul de viclean, vezi penaltyul, adevarata lectie de cum sa cazi. Poate era bine sa cumparam 2 fundasi, dar…

In final, vreau sa intreb de ce naibii o fi asa utopic sa mearga transportul in comun pana la 00:00 inclusiv.

A fost o partida frumoasa intr-o seara frumoasa. Echipele nu au castigat prea mult, noi am castigat

Sportul Studențesc – Oțelul Galați 0-1

Biletele sosesc în Regie

Uite ce e. Eu îmi desfășor existența cu precădere în sectorul 3, ăla al lu’ Liviu Negoiță. Iar oamenii îl iubesc pe Liviu Negoiță. Oamenii s-ar căsători cu Liviu Negoiță. Și cei din sector, și din afară. Oamenii sunt mândri că trăiesc în frumusețe, puritate și ordine, în această Lume Imaculată și îl votează pe Liviu Negoiță cu atâta îndârjire încât crezi că pâinea pe care o iau de la alimentară ar depinde de asta. Desigur, pe mine nu mă deranjează curățenia (mă seacă la culme apariția unei alei în mijlocul unei pajiști în care jucam fotbal și transformarea treptată a terenurilor gratuite cu iarbă gratuită și naturală în sintetice pe bani buni), mă deranjează că în imperiul lui Liviu Negoiță mai sunt zile, locuri, situații când împăratul e gol.

Mă deranjează, de pildă, faptul că orice măruntă bucată de iarbă (sau noroi, nu contează, domeniu public să fie și neasfaltat să fie) a fost împrejmuită cu un gard. Lumea era un loc infinit în care poți călca și iarba și noroaiele, dar știi și tu că ar fi mai bine să te limitezi la trotuarul de lângă. Lumea era a ta. Și a câinilor și a pietrelor și a gâzelor și a mușețelului. Post-garduri, lumea era un spațiu infinit și al tuturor cu excepția unui număr mare și finit de porțiuni în care nimeni nu are voie fără nici un motiv particular. Așa, că i-a gâdilat simțul estetic cuiva (care, probabil, avea și o firmă care face garduri). E nașpa să te vezi între garduri, chiar dacă ești în afara zonelor împrejmuite: e claustrant și dă glas celevrei strigături „ia uite, bă, și-a luat lumea stradă”: spațiul public e ciopârțit în bucățele private la care tu n-ai dreptul. De ce? D-aia. Cam asta reprezintă, într-o bâlbâială, arhitectura negoițiană bazată pe gard în viziunea mea.

Azi am avut ocazia să studiez cum au preluat acest stil arhitectural și l-au adaptat la stadionul Regie domnul Vasile Șiman și Jandarmeria Română. Garduri. Peste garduri. Bilete. Turnicheți. Securitate. Garduri. Umbrelele sunt ilegale. Steagurile sunt ilegale. Bannerele se controlează bucată cu bucată. Garduri. Între peluză și tribună, între tribună și cealaltă peluză, între cealaltă peluză și neant, între tribuna I și neanturile din stânga și dreapta. Între peluză și brazii din spatele peluzei. Serios. Ce naiba, vor să facă zoo în zona aia? Între peluză și parcare, pentru că doar n-ai vrea să umbli în mașină la pauză, nu?

Pentru asta am plătit 10 lei?

Astfel, stadionul pe care pauza însemna că poți să dai un mic ocol tribunelor, să te uiți ce mai fac terenurile de antrenament, eventual să rămâi în peluza cealaltă pentru repriza a doua, să intri cu umbrela și sucul, să mergi la WC într-un WC adevărat, racordat la canalizare, locul unde domneau normalitatea  și liniștea, a devenit locul unde domnește jandarmeria. Desigur, umbrela este o armă mortală. Desigur, băuturile sunt interzise dintr-un motiv pe care sincer nu-l voi elucida niciodată. Mai puțin desigur, toaleta veche a fost făcută una cu pământul, parcarea extinsă puțin (direct peste iarbă, o bucată de iarbă care simt că avea într-adevăr nevoie de garduri) și au apărut unel mai eco, care probabil vor face orice utilizator să vomite peste câteva săptămâni. Cișmeaua e o construcție jalnică lipită de un gard și trebuie să te îneci în noroaie ca să ajungi la ea. O minune d-aia high-tech de la intrare s-a stricat și, bonus, bonus, unii nu au putut intra pentru că nu s-au tipărit destule bilete.

Pentru asta am plătit 10 lei?

Unele dintre lucrurile astea sunt inevitabile, unele sunt tâmpenii de 2 lei (dar nu vor dispărea prea curând, deși, pe bune, nimeni nu a agresat cu umbrela pe nimeni NICĂIERI dar e interzisă PESTE TOT), altele sunt reparabile fără a fi tâmpenii de 2 lei, dar senzația de ansamblu e că joaca s-a terminat, acum e o afacere. Bun, s-o privim ca pe o afacere. Ce primesc eu, plătitorul de bilete, de 10 lei? Condițiile infecte de mai sus nu prea se pun. Să ne uităm la calitatea spectacolului fotbalistic.

Care calitate? Pronosticurile mele s-au dezintegrat, dar mă voi preface că am nimerit-o măcar cu o parte: partea cu meciul anost care se termină 1-0. Ei au dat un gol repede, repede, în minutul 4, la o fază somnolentă în apărare, minge aruncată în față, șut sub bară, gol.

Apoi Oțelul a fost echipa deșteaptă și, dacă-mi permiteți, noi am fost când echipa somnolentă, când echipa precipitată (sunt cam pretențios, nu vreau nici așa, nici așa, sunt imposibil). Am avut niște ocazii, niște capete pe lângă în repriza întâi, niște șanse din acțiune în a doua, din care sunt de observat mingea scoasă la limită de portarul gălățean în minutul 79 și șutul slab din final al lui Nae, care era într-o poziție excelentă. Ei n-au avut senzațional de multe faze, dar cu niște deșteptăciune și o țâră de țărănie (simulări, trageri de timp, arsenalul obișnuit) s-au descurcat și adesea ne-au ținut departe de poartă. Bălan n-a fost nici pe bancă, pe el îl știam mai supărat. Varga a jucat, a și pus suflet, îndeosebi în prima repriză, dar a redescoperit (pentru a câta oară?) că dacă driblezi doi oameni s-ar putea ca al treilea să se ducă direct la picior. Nu că arbitrul s-ar simți obligat să dea fault. Sau să ne dea cornere și auturi când mingea iese din adversar (da, au fost inclusiv probleme de-astea). Per ansamblu, am văzut un stil de joc foarte similar celui pe care l-am practicat în B (unele faze trase la indigo), dar dacă și acolo erau meciuri în care nu mergea…

Pentru asta am plătit 10 lei?

Pentru final, o fază care va intra în istorie for all the wrong reasons, un interviu cu Curelea luat înaintea începerii sezonului dar publicat azi, niște declarații după meci și două cronici. A doua are și câteva poze plus casetă tehnică. Și două invitații. În primul rând, Șiman vine la Recurs, duminică la 22:45. Se pot pune întrebări în comentarii și dacă sunt bune ajung la el. Și e rost și de-un tricou cu Sportul pentru cea mai cea. Hai să-l întrebăm toți pentru ce am plătit 10 lei. Mai apoi, pe 1 august, la nouă seara, în Ștefan cel Mare, etapa 2.

Haide Sportul!

Šampion, Šampion, Šampon

Pe vremuri jucam amicale cu Hertha. Acum o să jucăm doar oficiale cu Steaua. Am decăzut rău.

E una din cele mai scurte vacanțe pe care le-au prins jucătorii Sportului Studențesc, din moment ce B-ul s-a terminat destul de devreme, iar A-ul va începe devreme. Nu-i prea rău pentru spectatorul mediu, adică eu: fotbalul în vacanță, până să te aglomerezi e mișto, și poate te prinde finalul de sezon înaintea sesiunii. Deși acest final va fi foarte, foarte tricky, licență and all that. Oh well.

Înapoi la jucători, care au avut o vacanță minimală: o săptămână liberă. Apoi, toată lumea, cu cățel, cu purcel, a venit la reuniunea din  Regie de unde au plecat în șir indian (sper, totuși, că Șiman a plătit un autocar și nu i-a pus să meargă pe jos) la Sovata. A fost un stagiu fără amicale, cu vreo 20 de antrenamente, un masaj și-o saună pe zi, momente de acumulare fizică și „reacomodare la condițiile de joc”. Au revenit (surpriză, surpriză) Varga și Bălan, deci iar va fi un sezon de-ăla când echipa din antrenamente e substanțial mai puternică decât aia din timpul sezonului. Plus că mai e și Stelian Stancu, în lot, liber de contract, între două echipe. Desgur, nu s-a gândit nimeni să-l ia, pentru că politica de transferuri mizează pe „omogenitatea lotului care a obţinut promovarea”. AKA zgârcenie și o îmbogățire rapidă pe seama cuplului Varga-Bălan, bani care vor fi prompt reinvestiți în șaorma. Pffft. Mă rog, rămân la a mea, TREBUIE să câștigăm primele 4 meciuri și atunci poate ieși un sezon mișto. Altfel, mi-e frică…

După Sovata a venit o săptămână mai laissez-faire la București, antrenamente intercalate cu zile libere și, cred, o vizită medicală mică. Și apoi, perioada în care suntem acum, cantonamentul din Slovenia, din localitatea Zreče. Cică există un program de amicale complet cu 8 jocuri, contra unor echipe probabil neglijabile din Slovenia, Bulgaria, Croația, Austria. Deși se știe programul el nu a reușit să răzbată până la noi, pentru că e foarte ușor să faci un articol with no research at all și apoi să te smiorcăi că presa scrisă moare în detrimentul blogurilor. Primul meci s-a și jucat, contra unei echipe care are atâtea nume cât un prinț spaniol: NK Simer Šampion Celje. 6-1, deci ăia erau destul de varză. Un lot ne-rulat complet, de exemplu, nu a jucat deloc Varga (foarte bine, să nu ne bizuim pe el) dar nici portarul obișnuit, Adrian Viciu. Nu știu cât e de relevant, dar măcar dă impresia că jucătorii sunt în formă.

Lotul pentru Slovenia:

Portari: Adrian Viciu, Vladimir Niculescu, Andrei Popescu, Octavian Ormenişan

Fundaşi: Dean Beţa, Lucian Cazan, Codruţ Cioranu, Raul Ciupe, Răzvan Farmache, Sebastian Ghinga, Daniel Lung, Răzvan Patriche, Stelian Stancu

Mijlocaşi: Tiberiu Bălan, Lucian Cheţan, Florentin Cruceru, Costin Gheorghe, Cristian Irimia, Andrei Lungu, Marius Nae, Marius Postolache, Nicola Vasile, Dacian Varga

Atacanţi: Octavian Chihaia, Costin Curelea, Leonard Dobre, Viorel Ferfelea, Cristian Truţă

Deci nici o surpriză acolo, cel mai exotic e portarul Ormenișan, bănuiesc că de la tineret (că la transferuri suntem la 0 plecări, 0 veniri).

Lotul din primul amical, de duminică:

Prima repriză: Niculescu – Ciupe, Cioranu, Ghinga, Cazan – Costin Gheorghe, Nicola, Cruceru, Nae – Ferfelea, Chihaia.

Repriza secundă: Ormenişan – Farmache, Patriche, Lung, Cheţan – Stancu, Bălan, Lungu, Postolache – Dobre, Curelea.

Sâmbătă, 24 iulie (dată provizorie), Sportul Studențesc – Oțelul Galați. Fii acolo!

Informațiile le-am ciordit cu bestialitate din două articole Prosport. Also, cotidianul quality Adevărul ne arată prin acest articol jenibil că nu există presă quality.

Haide Sportul!