Kosovo

Toată lumea îşi dă cu părerea despre Kosovo. De la tanti Leana de la colţ până la galerii de fotbal, de la analişti politici până la băieţi de cartier “Bă, mâncaţaş, nu e bine, că dupaia şio iau în cap bozgorii”, toată lumea comentează despre Kosovo.

Comentariul meu despre Kosovo va fi unul extrem de simplu: nici un comentariu despre Kosovo. Nu pentru că n-aş avea ce comenta, dar pentru că nu sunt demn de a comenta. Şi nici restul lumii care aruncă în eter vorbe despre autodeterminare sau scandări lacrimogene despre cum Kosovo e Serbia.

Câte persoane care citesc asta trăiesc în Kosovo? Câţi dintre voi sunt albanezi kosovari şi au avut de îndurat pe vremea vechiului regim? Câţi sunt sârbi şi au de îndurat acum? Câţi se întreabă ce vor pune pe masă mâine, într-un stat tânăr, măcinat de instabilitate şi de tensiuni? Câţi şi-au trăit ultimii ani înconjuraţi de tancuri?

Aşa credeam şi eu. Politicienii sunt cei care au prostul obicei de a vorbi în numele celor mulţi şi de care de fapt nici nu le pasă, decât atâta vreme ce le pot aduce voturi. Ei cred că pot să decidă soarta oamenilor de pe un teritoriu pe care nici nu îl pot găsi pe o hartă. Haideţi să nu le preluăm obiceiul.

O explicaţie destul de completă despre dilema Kosovo şi motivele pentru care lucrurile nu pot fi deloc văzute în alb şi negru are Adrian Georgescu.

Voie bună!

Anunțuri

Nu am chef azi. Nici azi.

 Pe scurt, lene, sictir, şi un sentiment enorm că tot ce era de zis s-a zis deja, iar tot ce nu era de zis, se tot zice şi promovează, de parcă ar fi de zis. Dar începe să-mi treacă.

Mi-am amintit de ”Pisica albă, pisica neagră” şi mi-am dat seama că nu-mi prea amintesc de ”Pisica albă, pisica neagră”. Probabil mi-ar trebui 14563 de revederi.
[trilu-audio]http://www.trilulilu.ro/calamity/7b7075348da588[/trilu-audio]

Bibere bene

The most important thing to remember about drunks is that drunks are far more intelligent than non-drunks. They spend a lot of time talking in pubs, unlike workaholics who concentrate on their careers and ambitions, who never develop their higher spiritual values, who never explore the insides of their head like a drunk does.

(Shane MacGowan)

Ei bine, dacă peste ani şi ani o să vă întâlniţi cu mine şi o să observaţi că mă cam clatin, motivul e simplu: oamenii inteligenţi sunt mai înclinaţi către a deveni alcoolici. Aşa spune un studiu britanic, citat de Daily Mail, citat de Gândul, citat de AfterD, citat de mine.

Pariu pe o carte nepublicată

Chestia asta sună interesant.

Care-i povestea? Omul are o carte. S-a dus cu ea la edituri, care i-au răspuns în sictirul tradiţional că nu publică debutanţi. Ce-i de făcut? A făcut un blog în care s-a apucat să pună fragmente, întru promovarea… mâţei. Detalii aici.

Interesantă idee. Şi parcă nici fragmentele citate nu sună deloc rău.

Ia-ţi, mă, metri

zidul trebuie să fie la nouă metri şi cincisprezece centimetri

(comentatori, arbitri, jucători pe alocuri, suporteri, TU)

Acum că mă uit la dată, observ că nu-i chiar atât de proaspătă treaba. Dar whatever, eu acum am dat de dânsa.

Ce poate face sistemul imperial (yarzi, picioare, mile, de-alea) pentru noi, în afară de a ne încurca groaznic când vine vorba de el? Uite că poate să prăbuşească sateliţi NASA. Mă rog, să piardă misiuni către Marte, ca să fiu mai exact.

Ghiduşia de 125 milioane de dolari îşi aştepta comenzile în măsuri imperiale, dar ghinion! NASA trecuse de ceva vreme la sistemul metric. Şi..buf, s-a apropiat prea mult de planetă şi dusă a fost.

Articolul complet la CNN.

10 yarzi înseamnă 9.15 metri. Microbiştii ştiu de ce. Voie bună!

Ştiri din ţara soarelui-nu-răsare

Seara bună. Hai să vă povestesc la un ceai (măcar nu la o plampocilină, de-aia!) despre ceea ce puteaţi să aflaţi din altă parte, dar oricum nu vroiaţi să ştiţi, despre Sportul.

Conform minunatului site al echipei, băjeţii sunt prin Antalya. Au fost 3 amicale, un 1-3 cu Brno, 1-1 cu Lokomotiv Tbilisi şi 2-1 cu FC Smogron, locul 10 din Belarus. Să vă notaţi numele ăsta, că nici nu-l veţi mai auzi. Văd ceva nume care nu-mi spun nimic prin formaţii. Şi e bine. Măcar de le-am mai da încolo de obiective, că oricum n-avem şanse, şi ne-am pune pe-o reconstrucţie zdravănă.

Cică a venit un portar de la Arad, Cristian Bălgrădean (nu-s sigur de diacritice), care a mai jucat în B, la Lupeni, şi a ajuns chiar la Braşov sezonul trecut, dar n-a jucat. A jucat la naţionala U19, şi poate va mai juca. Nu pare chiar o mutare rea.

Încă două săptămâni până începe returul. Peste o săptămână, un amical cu FC Argeş.

Haide Sportul!

Nişte grăsane se uitau la mine…

Hai noroc, zise el, târându-se de sub un teanc de pastile de răceală.

Zâmbesc

de Mircea Cărtărescu

Nişte grăsane se uitau la mine
şi atunci îmi dau seama că zîmbesc.
zîmbesc în maşina 109 în drum spre slujbă.
fireşte impresie bună nu poate să facă
un tinerel pletos care se uită pe geam şi zîmbeşte.
dar eu mi-am amintit de tine şi, ca de obicei, am zîmbit.
e o reacţie necontrolată.
m-am trezit dimineaţa încîlcit în vise urîte, cu jupuiri de viu,
cu andrele străbătindu-mi dantura
şi mi-am amintit de orele de gramatică.
în masină pute-a maieuri şi-a benzină
iar pe geam ce să vezi? blocuri şi iar blocuri.
am zîmbit şi am ramas, cred, minute bune cu zîmbetul ăsta.
mi te-am amintit în tricoul galben, lăbărţat
şi eu tot în tricou, cam soios, cum am intrat la bulandra.
era antreul plin de gagici încoţofenite
şi tipi la costum…
noi parcă eram picaţi de la Woodstock,
la şcoala directorul m-a luat în primire şi secretara
m-a ameninţat
planta ornamentală neudată la timp mai avea
doar un sfert din frunze
încercînd să stăpânesc clasa
am simţit zămbetul revenind atât de irezistibil,
încât a trebuit să mă întorc cu faţa la tablă.

Jiji

[trilu-video]http://www.trilulilu.ro/an22ro/f6828a5f11657c[/trilu-video]

Deşi probabil că îl bag în seamă prea tare pe cioban, fie şi cu asta…