M-am mutat!

WordPress.com is better. Momentan poeziiile şi alte cele rămân pe marte.ro, dar mai studiez.

Voie bună!

Anunțuri

Sportul Studenţesc – FC Braşov 1-1

Cum am ieşit din casă, simţeam ceva, un optimism dubios plutind în aer, hai că azi chiar o ieşi, hai că măcar azi om vedea ceva mai acătării. Pe aşa vreme să tot mergi la fotbal.

În ziarul altcuiva, prima pagină anunţa că Mamei Natură i-au scăzut sânii cu 10 centimetri. Mă opresc pentru un moment de reculegere, cât e semaforul roşu, după care merg mai departe, într-o lume cu o Mamă Natură mult mai săracă.

Ajung la stadion, unde observ că peluza e cam pustie, stadionul la fel, parcă mai rău ca săptămâna trecută. Dar de data asta am ajuns cu vreo 15 minute înainte de început, în sfârşit, după un retur în care am venit mai mult cu 2-3 minute înainte sau chiar dupăfluierul de început. În primele minute s-a strigat „Am mai rămas doar trei”, în timp ce cei 500 de oameni aşteptaţi de la Braşov erau cam… opt. S-au mai strâns şi de-o parte şi de alta, dar per ansamblu a fost un meci la care o galerie inexistentă a Braşovului a dominat o galerie inexistentă a Sportului.

Am jucat decent, în condiţiile în care Braşovul nu mai avea absolut nici o motivaţie şi a hotărât să şi odihnească unii dintre titulari. De câteva ori au scăpat periculos, dar apărea un fundaş, de obicei Cazan sau Lung, care să se pună în faţa mingii când trebuie. Meci bun făcut de Sorin Popescu, poate cel mai bun din sezonul (mă rog, ideea e că nu l-am mai văzut apărând ca lumea de ceva vreme).

La un şut de la distanţă al Braşovului, mingea e respinsă în faţă de Popescu, ajunge repede în atacul nostru, unde Varga îi pasează lui Cojocnean care driblează şi portarul şi mingea se rostogoleşte în poarta goală.

Braşovul iese la atac şi brazilianul Fabinho ne exasperează fundaşii, dar ratează sau scoate Popescu sau scăpăm noi cumva. Până când o minge ajunge în lateralul careului, după o fază colectivă mai lucrată şi care ne-a cam luat apărarea pe sus, iar el lobează spre vinclu. 1-1.

După care a urmat faza meciului, când pe teren a intrat o streaker-iţă (cuvântul ăsta trebuie inventat dacă nu există) care făcea reclamă pentru www.spunecufotbal.ro
După pauză pe Curelea l-au apucat călcâiele. Ceea ce a fost reprezentativ, jocul s-a cam descompus până în stadiul în care să nu mai înţelegi nimic şi să nu mai apară faze prea notabile. Băjeţii erau în formă, ratând pase de câţiva metri.

Prin minutul 70 (cred) apare şi Ovidiu în uralele locuitorilor peluzei. Mai avem câteva cornere, se împiedică Stângă în minge o dată din poziţie bună, un voleu din poziţie bună dar fix pe centru…

..şi alte câteva faze nu cine ştie ce, şi se termină. Final de sezon în Regie, şi dezamăgirea e mult mai mare ca acum un an. Acum simt că un sezon n-am văzut nimic.

Cu Braşovul n-am jucat rău, s-a văzut ceva coerenţă în joc, au mers pasele, a mers apărarea peste medie, până şi Varga a părut motivat şi dornic de mai mult. Aş spune că există speranţe pentru sezonul următor, dar totuşi, ultima oară când am spus asta n-a ieşit bine… Şi probabil ar fi doar o exagerare. N-am jucat spectaculos, am jucat normal, ceea ce pentru standardele B-ului e bine, dar e dezamăgitor că am ajuns să ne mulţumim cu atât. Poate la anul. Câţi ani o să mai zicem asta?

Mă scurg spre ieşirea dinspre Crângaşi şi pe drum mai fac o mie şi una de poze. De parcă asta m-ar ajuta să mai simt locul ăsta aproape, de parcă doar uitându-mă la o imagine o să simt că sunt acolo. Adevărat, doar într-un procent infinit de mic. Prea puţin. Ca un final potrivit, cu vreo 10 metri în ieşire, mă izbeşte în faţă mirosul ierbii. N-aş mai pleca… Ce mă fac eu până în august?

Haide Sportul!

Sportul Studenţesc – FC Botoşani 0-1

Nu s-a jucat nimic. Dar nimic, nimic, nimic, nimic, nimic, nimic,.. cred că aţi înţeles ideea. Nimic. Nada. Rien. Bănuiesc că a fost un meci bun pentru bronzat, asta ca o tentativă de parte pozitivă.

Când am plecat de acasă, am văzut că în uşă îmi fusese înfipt pliantul unui independent care candida la consiliul local. Zicea ceva gen ca să votaţi oameni nu liste, Nuştiucine, candidat independent, ultima pagină a buletinului de vot. Nu ştiu nimic despre el, iar numele, pe care l-am şi uitat, sună total necunoscut. Şi el pe asta se bazează. Şi pe ultima pagină. Şi în fond îmi ziceam că dacă nu mă convinge nimeni, probabil un amărăştean de la coadă fără partid sau cu unul mărunt e cel mai bun.

Hai să nu divagăm prea urât. Ajung eu la meci, echipele tocmai ieşeau pe teren, deci mai erau câteva minute până să înceapă. Târziu pentru standardele mele, devreme relativ la cum am ajuns în ultima vreme. Mă uit, peluza goală. Apare şi Marius din partea cealaltă, şi pentru câteva minute mă mir în ce hal bate vântul pe stadion. La Predeal – Chitila au fost mai mulţi spectatori. La un moment dat aveam să număr şi opt oameni în bucata noastră tradiţională de peluză, deci o creştere spectaculoasă cu 300%. Se poate să fi ajuns şi la cota 10.

Pe teren, joc de vacanţa vacanţei. În treacăt, mi-au rămas în minte câteva ocazii şterse pentru noi, un voleu de pe la 16 metri, câteva lovituri cu capul la care poziţia a fost bună, dar mingea s-a dus în plopi. Stângă s-a dat cap în cap cu Curelea. În afară de asta, niciunul dintre ei n-a ţinut să se facă remarcat prea tare.

La un moment dat, cei de la Botoşani aruncă mingea în faţă, fundaşii noştri încet, domol, ca la jogging, Popescu nu iese nici el prea energic, şi ăla negru, Kone sau Kale, că am stabilit că aşa îi cheamă pe toţi, ciupeşte mingea, trimiţând-o în poartă. Ocazii prea multe n-au prea avut. A fost un penalty în repriza a doua, pe care l-au ratat,şi pe care subsemnatul l-a filmat prea varză ca să vă arate.

Varga a zis să-şi ia vacanţă şi a intrat ca disperatul la unul, mai, mai să se urce pe el. Arbitrul, mai somnoros ca mine, i-a dat doar galben. Aşa că după un minut, hai două, a mai comis una şi de data asta a primit roşu. Poate trebuia omul să se întâlnească cu cineva, poate chiar pleacă pe la mare, la munte, prin Kiribati, nu vrem în nici un caz să-l reţinem. După cîteva minute, Curelea i-a cosit pe doi dintr-o mişcare, să arate că poate şi el. Măcar astea le mai ies.

Am venit cu ideea că gata, am cam scăpat de griji, suntem relaxaţi, soare, iarbă verde, păsărelele ciripesc, macaraua lucrează la căminul de lângă, nu mai e stres, poate vedem şi noi ceva fotbal azi. Ce am primit din partea echipei a fost un mare, mare maldăr de sictir. Adică ce, noi să jucăm fotbal? Da’ ce ne iese? Las-o, bă, că nu picăm. Şi cu atitudinea asta nu ajungem nicăieri. Dar tot ce s-a întâmplat sezonul ăsta mă face să mă gândesc că nici nu mai vrem să ajungem nicăieri.

Când să mă scurg în afara stadionului, constat că intrarea spre gazon e deschisă într-o parte, probabil de nenea care strângea steagurile. Pentru o clipă m-am gândit să fac câţiva paşi pe gazon, dar se pune ăsta cu gura pe mine şi n-am chef. Şi lasă, că invadăm noi terenul de bucurie o dată. Aşa, în vreo zece ani. Poate 20. Ţin mult la gazonul ăla şi la tot ce înseamnă şi la tot ce s-a întâmplat pe el. Dar uneori îmi e ruşine de specimenele care calcă pe el. Clubul ăsta merită mai mult.

În alte ştiri, promovează Unirea Sânnicolau Mare şi Lotus Băile Felix. Nu la noi în serie, dar era de semnalat. Se pare că noi o să avem parte de Suceava, Snagov şi Buftea/Juventus Colentina/Aerostar Bacău. Iar la intrarea în metroul de la Crângaşi, oamenii lui Jiji şi lui Orban îi luau la chestionare şi cadouri pe trecători, iar o duduie le spunea celor de la PNG că găsesc mult mai mulţi creştini prin piaţă, pe la tarabe, şi că ăştia de pe stradă ar spune că sunt mari creştini doar din interes. Aşa, cam ca Jiji, nu? Asta pentru a încheia pe acelaşi ton electoral de prin început.

Miercuri, la Ploieşti. Nu vă impacientaţi, că nu jucăm nimic, poate dacă băgăm juniorii sau juniorii juniorilor să mai mişcăm puţin.

Haide Sportul!

Ce am învăţat în afara vacanţei

Bre, a fost o săptămână ca naiba. Şi asta va fi la fel. Cred că printre ea am găsit totuşi şi varii lucruri notabile şi nenotabile în acelaşi timp:

  •  Codrin Ştefănescu ne dă cartoane cu meciurile, grupele, programul de la Euro. Până acum e cel mai mult ce mi-a oferit vreun candidat, deşi Negoiţă se chinuie să mă cumpere cu o hartă a sectorului şi amintindu-mi câte a făcut el pentru mine. Când sunt alegerile? (observaţi atitudinea de alegător total neinformat)
  • O candidată de la Bacău are sloganul „Încearcă şi cu o femeie”. Ştire veche, dar mi-am amintit zilele astea.
  • Atunci când te simţi mai stresat şi cu săbii deasupra capului, fii sigur că mereu o să apară ceva mai nasol.
  • Este posibil să-ţi crape Messengerul (sau să meargă offline din propria voinţă şi fără motiv, aştept o formă românească mai bună pentru go offline) o dată la un minut, vreme de jumătate de oră, şi mai mult, dacă nu te saturi. E ca un foc de artificii sort of..-ish
  • Varianta 36 e destul de mishto. Dacă găsesc o variantă prietenoasă pe săptămână, tot e ceva, nu?
  • Să înveţi Morse code pare mai boring decât mi se părea iniţial.
  • O lecţie despre sărăcia românului, cu care eram dator mai de săptămâna trecută: Mă întreabă bunică-mea „Cu ce tren crezi că plec la Mediaş?” Eu o clipă de ezitare, ea „Cu Intercity”.
  • Uneori rămâi cu impresia că mai aveai 4000 de întrebări pentru 4000 de persoane, dar când ai ocazia nu-ţi vine nici o întrebare. Mă enervează senzaţia, iar zilele astea mă bântuie.
  • O lecţie despre responsabilitate, cu care eram dator de săptămâna trecută: În spatele blocului, vine o maşină destul de hotărât, nu ştiu ce vroia, se ciocneşte de alta care era parcată. Nu cât să înceapă să cadă piese sau ştiu eu ce, dar o buşitură zdravănă. Instantaneu, respectivul pleacă, cu aceeaşi viteză cu care venise.
  • E filiera teoretică, nu tehnică, cum am completat eu iniţial ca varza. Vorbe-n vânt. Filiera teoretică, profilul real. Un pic pleonastic?
  • Uneori, când nu-ţi iese ceva, e bine să înlocuieşti 10 cu 3. Data viitoare când nu-mi iese ceva, amintiţi-mi că am zis asta.
  • Se întâmplă nişte chestii totally fucked up pe-aici (dezambiguând: dacă nu mai vrei fotbal, nu da click)
  • Poţi face un sistem de operare să te sfătuiască să te contactezi pe tine ca să afli de ce a crăpat programul scris de tine. Şi asta fără mare efort. Mă rog, dacă eşti eu.

Hai noroc şi voie bună, baftă-n teză la română!

Salvaţi Parcul cu Platani!

S-a scris mult pe chestia asta, aşa că nu o să mai insist cu polologhii. E un stadion fain, e o echipă micuţă, dar cu mult suflet, e un club cu tradiţie, e un complex sportiv care, de exemplu, e de bază pentru tenisul  românesc, găzduind cele mai mari competiţii.

Şi în plus, e o tâmpenie să desfiinţezi o bază sportivă în scopuri imobiliare sau pentru business stuff. Există destule locuri în care poţi să stai pe un scaun şi să leverage bleeding edge techniques. Cu cele în care să se mai mişte omul, să mai respire, să mai vadă un spectacol e mai greu. Mai ales venind din partea unei instituţii de stat…

În fine, uite aici pagina campaniei Salvaţi Parcul cu Platani

Ce am învăţat în vacanţă

You know, I learned something today. We thought we could make money on the Internet. But, while the Internet is new and exciting for creative people, it hasn’t matured as a distribution mechanism to the extent that one should trade real and immediate opportunities for income for the promise of future online revenue. It will be a few years before digital distribution of media on the Internet can be monetized to the extent that necessitates content producers to forego their fair value in more traditional media.

(South Park)

 Mereu am vrut să am un motto mai lung decât articolul. Să vedem dacă îmi iese.

 E bine ca din fiecare perioadă aşa, mai de pauză, să înveţi ceva, sau măcar să te faci că ai învăţat ceva. Deci uite revelaţiile mele pentru perioada asta:

  •  Oamenii care nu s-au văzut de secole şi nu prea se înghit pot să fie amabili şi să menţină aparenţele cu disperare atunci când la mijloc e un borş de miel, nişte friptură, ouă, cozonac, şi ce mai înseamnă o masă de-asta kiloooomeeetrică de familie. Şi, nu ştiu, chiar şi persoanele cu care nu pot spune că am ceva de la asemenea evenimente, au o atitudine prea dulceagă, rozacee şi jucată. Pe de o parte, e bine că friptanele îi pot uni pe oameni. Pe de alta, începe să-mi miroasă rău a fals.
  • Stadioanele Regie şi Giuleşti sunt mai revoltător de aproape decât credeam.
  • Apropo de asta, ăia de la Sport Total FM sunt varză. Ieri, timp de zece minute m-am bucurat că a bătut Sportul, aşa cum au anunţat ei, după care m-am dus la forum pentru a descoperi că de fapt s-a terminat 1-1. UMFLAŢILOR!
  • Varianta 23 e mishto. Dacă totul ar fi ca varianta 23, lumea ar fi un loc mai frumos.
  • Muzica din reclame e mai bună ca cea dintre ele. Mă rog, de mult mă gândeam că e aşa, dar mi-era lene să pun mâna şi să caut cum se cheamă chestia aia din reclama aia şi ailaltă şi ailaltă şi să le ascult, deci am avut nevoie de o mică îmbrânceală în sensul ăsta. Mulţumim complicilor noştri.
  • Cei trei tenori au cântat „You’ll never walk alone”. Totuşi, e printre cele mai… nu ştiu, bizare lucruri pe care le-am ascultat vreodată.
  • Casa aia mov era liceu. Mă rog, tot pe-acolo.
  • Cred că mai mereu eu eram cel care sparge oul celuilalt, al meu rămânând intact. Asta ar trebui să însemne ceva. Aştept interpretări.
  • Guşă se simte interzis în Bucureşti. Whateva.
  • Eu sunt singurul căruia îi place, sau mă rog, nu-i displace ploaia. Asta era o observaţie mai veche, dar nu ştiu, e…trist. Şi nu mă luaţi cu mocănisme. Mă refer la o ploaie mai hotărâtă.
  • PSD-ul a dat mici şi bere de 1 mai şi eu nici n-am ştiut. Deci se poate. Din punctul ăsta de vedere, a fost cel mai frumos 1 mai.
  • Ceahlăul o să bată pe Poli. Din ţara asta, persoana care îşi doreşte cel mai tare să pice Buzăul sunt eu. Dar, pentru numele tuturor zeilor, nu aşa!
  • În punctul în care te simţi cel mai umflat, şansa ca cineva să spună ”Mai ia ceva, Răzvane! Mai serveşte!” (argh! Când n-o să se mai spună ”mai serveşte”?) a trecut cu mult de 100%. A se înlocui Răzvan cu numele cititorului/oarei.

Cam asta ar fi, deşi tot am impesia că mai aveam, dar am uitat de printre ele. În fine, mai revin. Voie bună!

It’s back!

Mda. Xhost.ro a fost jos pentru..nu ştiu exact cât, dar pentru foarte mult, aşa că mă bucur că bolboroselile s-au întors online. Note to self: back up. Now. Second note to self: gândeşte-te la ceva mai serios decât free hosting.

Hai că ne mai citim mâine, dacă aţi mai rămas careva. Ah, şi bre, ziceţi-mi şi mie când sunt alegerile alea. Şi eu cu cine votez. Cică unu’ şi-a făcut blog sau ceva cu motto-ul ”Nu contează cât de lung am părul”. Dacă cineva n-are vrăjeală mai apropiată de inimioara mea, ăla e, că oricum cam sunt o apă şi-un pământ. Da’ cum îl cheamă?