Trezit, bărbierit aproximativ, înfofolit consistent (tricou cu Sportul sub pulover sub hanorac sub canadiană), ieșit pe ușă și la drum, un drum fără de care nu-mi vine să cred că am rezistat trei luni. Metroul a binevoit să vină târziu și să se oprească pentru o perioadă destul de lungă între Unirii și Izvor. Probabil știa că vin și nu-mi mai făcuse o figură de mult. Și după ce s-a urnit a mai mers câțiva metri și s-a oprit iarăși, moment în care începeam să mă gândesc serios că ceva sinistru se întâmplă afară și că e o bombă/asteroid/incendiu/cadavru pe șine. După care a pornit și și-a văzut de drum liniștit. Grozăvești cu niște nori îmbâcsiți care parcă ieșeau direct din termocentrală, ceea ce ne aduce din nou la întrebarea: cum puii mei, frate, să pui ditai furnalul în mijlocul orașului? (Bine, în interiorul lui, nu chiar în mijloc)
Pe o străduță spre stadion venise mașina de gunoi, prima oară când o văd pe-acolo, deși ora meciului e destul de constantă, sâmbătă la 11 în majoritatea cazurilor. Să fie prima oară în doi ani când se ia gunoiul din Regie și se pornește de la zero, într-o atmosferă mai curată și mai energică? Să nu fie, după cum vom vedea mai încolo.
Mă rog, după un pic de gâfâit și mândria că și de data asta mi-au dat bilet cu intrarea liberă la locul 1 din rândul 1 al sectorului 1 al tribunei 1 (și celorlalți, nu? ce coincidență) am reușit să ajung pe-acolo înainte să înceapă meciul și chiar înainte să iasă echipele pe teren. Să se consemneze că prima minge a returului ne-a aparținut și am jucat-o așa: o pasă scurtă, urmată de una lungă la întâmplare care s-a dus în aut (unde era să se ducă, la Piața Crângași?) Și returul a continuat cam cum a început.
Postolache pe post de Varga, Curelea căpitan, o alegere jalnică, omul ăla nu poate fi un exemplu pentru nimeni, e prea static și împleticit chiar pentru un leneș împleticit ca mine. Eu i-aș da lejer banderola lui Posto, dar n-o am. Apropo de Postolache, el a avut vreo două șuturi interesante de la distanță pe începutul meciului, urmate de un șut, tot de departe, dar cam prea imprecis ca să se pună, al lui Ferfelea. Snagovul cam lăsat să joace, până să ajungă în careu. De obicei centrarea era respinsă de primul om, dar ne-au și clănțănit dinții la o fază când după două pase rapide un atacant al Snagovului era să scape singur cu Samoilă, care a ieșit foarte bine și a ajuns primul la minge.
Bine, și inversul e adevărat, nici noi n-am prea avut mare lucru de-a face cu careul advers. Să notăm o fază pe final de repriză, când după o serie de pase inspirate mingea se îndreaptă spre Curelea care e central la șase metri, încearcă s-o lovească printr-un triplu tulup cu tzukahara întins stând în mâini din plonjon, dar nu poate decât s-o împingă moale spre portar. Eh, asta e, fiecare om are talentul lui și ăsta e al lui Curelea. De notat că încă de prin minutul 30 Falub l-a scos pe Cazan și în locul lui l-a băgat pe juniorul Truță, dar pe moment nu ne-a ajutat prea mult atacantul în plus. Mutarea a avut totuși rolul de a-l transforma pe Cazan într-un butoi de nervi, ca să începem returul cu o mică ciondăneală cu antrenorul. Și în afară de asta e prima mișcare mai riscantă făcută de Falub, schimbările obișnuite fiind destul de previzibile, post pe post, când obosește câte unul.
0-0 după 45 minute, iar de-a lungul întregii pauze Truță a tot făcut mișcări de încălzire. Cred că în jumătatea a doua s-a încălzit de-a binelea și ne-a arătat că e de viitor.
De la cabine, ai lor au ieșit clar mai motivați și ai noștri au ieșit clar mai mămăligi. Două ocazii cât roata carului, la o lovitură liberă când era să intre în poartă mingea deviată cu capul de … Curelea (la naiba, poarta noastră știe s-o nimerească), dar totuși s-a dus un pic pe lângă, și un șut bubuit zdravăn din marginea careului. Am mai ieșit din apărare, ne-am creat tradiționalele ocazii frustrante, dar parcă prea des am văzut imaginea cu o jumătate de teren în care sunt strânși toți jucătorii și Snagovul bătând o lovitură liberă de la 30 de metri.
Asa, ocazii frustrante, avem de toate. Niște șuturi mai molatice de la Postolache, niște faze de singur cu portarul dar șut direct în el de la Curelea. Câteva șuturi pe lângă ale lui Truță și o fază la care din câteva devieri același Truță ar fi putut să scape singur cu portarul, dar n-a avut viteză de reacție.
La un moment dat un jucător al Snagovului a căzut și a început să se rostogolească și să urle, dar în afara terenului, ei au vrut s-o dăm afară, noi nu și era să iasă de-o bătaie din asta. Dacă mă întrebați pe mine, e de bun simț s-o dai afară, oricâți nervi ai avea și oricum nu era chiar minutul 90 să avem nevoie disperată să jucăm mingea aia și ei să se dea răniți. Dar nu mă întrebați pe mine. O lovitură liberă din marginea careului la care cineva din zidul lor ar fi cică lovit mingea cu mâna, dar nu mă pronunț, pentru că cică nu mi s-a părut că ar fi lovit-o și oricum n-am văzut prea clar. Arbitrii? Nu jucăm nimic și să ne mai plângem de arbitri, bre?
Meciul s-a terminat cu Andrei Stângă în peluză, Postolache eliminat și Truță ratând o ultimă ocazie cât carul. În ordine cronologică: Stângă e accidentat și a venit să vadă și el ce fac băjeții, poposind prin peluză pe final, Postolache a lovit cu puțin prea multă sete într-un adversar și a luat un roșu pe merit, iar lui Truță i s-a servit o minge bună, pe la 10 metri, pe jos, dându-i-se o secundă, acolo, ca s-o ciupească și s-o trimită peste portar. Din păcate a trimis-o în portar și s-a terminat toată povestea. Oricum Truță e super. Truță președinte!
Așa, acum și tradiționala rubrică video. Iată un șut:
Și iată un cap:
În mare parte jocul a constat în combinații ale celor două procedee de mai sus, atât la o poartă, cât și la o alta, aplicate într-un mod la fel de fâsâit ca mai sus.
La plecare, pe stradă, cineva zicea: „Băi, știu. O să-mi fac un magazin, aici, la Sportul, NUMAI CU SEMINȚE!”. Așa e. Doar semințele au mai rămas din echipa asta.
O cronică găsiți și pe liga2.ro. Haide Sportul!
Aberez, deci exist 