Nopți de depravare petrecute jucând Carcasonne până răsare soarele.

O ceață ciudată care învăluie tot până nu mai vezi la 2 metri în față și lumea este o singură culoare uniformă. Te simți ca într-o carte cu detectivi.

Dimineți cu o cană de lapte și un calendar gol în față, ca un câmp întins și plat, cu orizontul deschis de jur împrejur.

Prieteni vechi, râsete cu și fără rost, bere multiculturală.

Conversații random la 3 noaptea, asortate cu tradiționalul zâmbet inexplicabil.

Ieși afară și aerul ăla rece te izbește în față și te trezește.

Copaci golași și policlinica bătrână. Griul nostru atât de urât și atât de iubit.

Ceai de ananas și merișoare.

Da, aproape sunt sigur că asta e tot ce-mi doresc.