Retrospectiva sezonului 2008/2009

Nu e nici o problemă. Nu e nimic interesant. Nu e ceva… E altceva
(Şiman)

E…da, e o frază absolut grăitoare. Sezonul ăsta a fost cel în care ne-am lămurit și am rămas lămuriți, din prima până în ultima etapă, că toată chestia cu promovarea e departe de noi, că nu mai merg nici reconstrucțiile, că trebuie să stăm în banca noastră, să așteptăm chestii mai bune și să sperăm că nu picăm. Cu câte un tinerel, cu câte un moment de strălucire, dar doar suficient cât să rămânem pe linia de plutire. Dap, a fost cam cenușie treaba. În știri externe, foarte mulți oameni au pescuit în Dâmbovița la ora meciului, căminul din spatele tribunei 2 a fost terminat și dat în folosință (cred că sezonul ăsta a fost asta), iar traficul în intersecția de la Grozăvești a fost blocat, îmbuldozerit și înnămolit. Și atunci am avut ocazia să trec mai des printre cămine, unde m-a întrebat un nene pe care cred că-l mai văzusem la meciuri unde este căminul P7, cu internet. Deci n-a fost chiar oribil, dar a lăsat un mic gust amar, de unde și faptul că mă apuc să povestesc despre el cu mai puțin de o săptămână înainte de următorul sezon. Acum o să iau la rând meciurile și o să mă pronunț despre cele la care am fost.

FC Snagov – Sportul 1-1

Sportul – Cetatea Suceava 2-0

Am dormit ca porcul și am ratat întreaga primă repriză, inclusiv primul gol al sezonului, marcat de Curelea de printre apărători-popice. Un start OK de sezon, în parametri, dar fără strălucire și chiar cu destule momente de violență mocirloasă tipică diviziilor inferioare.

Dunărea Giurgiu – Sportul 2-4

Sportul – Prefab Modelu 1-1

Un meci fâsâit, iar Modelu începea să devină un coșmar, o echipă pe care nu reușeam s-o batem nicicum. Nu s-a jucat mare lucru, un gol interesant al lui Varga, care a înțepat mingea din fața portarului călărășean. Un gol frumos și dovadă de virtuozitate pentru mulți, cam mișelesc pentru gustul meu.

Buftea – Sportul 0-0

Sportul – FC Ploiești 1-2

O galerie a oaspeților gălăgioasă, care încontinuu striga „Petrolul” și un buchet divers de înjurături contra bucureștenilor. Și care s-ar putea spune că a câștigat meciul, într-un mod destul de infect. La un fluier din tribună, apărarea noastră s-a oprit și ei au dat golul de 2-1. Ghinion. Multe simulări. Revelația meciului a fost un copilaș foarte simpatic din tribună, împreună cu o familie fericită. O chestie mai rară pe stadioanele noastre invadate de gorile burtoase.

Dinamo II – Sportul 0-2

Postolache a luat roșu, dar echipa s-a descurcat foarte bine și fără el. Cam mare degringoladă la Dinamo II. A fost, poate, meciul câștigat cel mai ușor din tot sezonul după Bacău și poate Buftea acasă. Ținând cont că a fost câștigat în 10, poate chiar peste. Unul din primele meciuri ale lui Miranda pentru Dinamo, care a fost cam invizibil. Debut la noi pentru Dejan Beța, tânăr fundaș sârb.

Sportul – Știința Bacău 1-1

S-a jucat pe o ploaie torențială și un stadion aproape părăsit. M-am ales cu o răceală strașnică. A fost superb. Un gol de-al nostru cu coliziuni de biliard, derută și terenul ud contribuind cu toatele, și un gol al oaspeților dat pe fondul somnului din apărare. Câteva degajări în lacul Morii din partea tehnicilor jucători ai echipei moldovene. O echipă care a trăit jumătate de sezon, e recordul de până acum.

Dunărea Galați – Sportul 2-1

Sportul – Ceahlăul 0-0

Multă încrâncenare într-un meci strâns, dar fără mari ocazii vizibile. În minutul 90, a venit momentul pentru mijloacele specfice ale Ceahlăului, o simulare jenibilă și arbitrul a fost încântat să dea penalty. Portarul Samoilă ne-a salvat de o eventuală victorie jegoasă obținută prin mijloace de un jeg jegos de jegoșii ăia. Nu că aș avea ceva cu jegoșii de la Ceahlăul.

Delta Tulcea – Sportul 1-0

Sportul – Chiajna 0-1

Postolache scos din lot pe motive ce n-au nici o legătură cu d-ale fotbalului, Nicola căpitan. Multe lovituri libere și nu mare lucru pe lângă. Atacul nostru a fost foarte modest, dar golul l-a dat un fost atacant de-al nostru, Diniță. Ouch! Chiajna chiar e un mare bau-bau pentru noi.

Petrolul – Sportul 2-0

Sportul – Forex 3-0 la masa verde

FC Botoșani – Sportul 0-1

Sportul – FCM Bacău 5-1

Un meci ceva mai dezlănțuit. Tot pe ploaie, nu la fel de rea ca la meciul cu ceilalți băcăuani, totuși. A fost 1-1 la un moment dat, dar apoi nu am mai avut probleme. Meci foarte bun pentru Postolache. Am ratat câteva goluri stând cu spatele la teren. Tolomac.

Progresul – Sportul 2-1

Am fost cel mai aproape să batem pe Progresul. Cu ei chiar e un mic blocaj psihic. Cel mai mare regret e că s-ar putea să nu mai avem ocazia să  jucăm. Să se desființeze toate echipele, dar să rămână Progresul și Sportul și aș fi mulțumit. Revenind la meci, am fost foarte aproape, doar că cu timpul a intervenit o anumită moleșeală în jocul nostru și un anumit noroc porcesc în al lor. Suspiciuni de blat, pe care nu le cred. O mică ceartă între Șumudică și o parte din galeria noastră. Nu mi-e clar ce s-a întâmplat, eram mai sus în tribună.

Sportul – FC Snagov 0-0

Varga plecase, Postolache și Curelea trebuia să fie mai vizibili. Curelea a preluat banderola. Roșu pentru Postolache. Debut pentru juniorul Truță, care nu s-a descurcat rău dar tot mai trebuie să așteptăm să crească. Meci cu ocazii și de o parte și de alta, dar cu multă scârțâială și ratangism la noi. Scor rezonabil.

Cetatea Suceava – Sportul 3-0

Sportul – Dunărea Giurgiu 1-2

Am avut 1-0 și ne-am moleșit de tot. Lufturi pentru Curelea, progres încet pentru Truță. Averse.

Prefab Modelu – Sportul 0-3 la masa verde

Sportul – FC Buftea 6-1

O primă repriză tensionată, dar după pauză s-au rupt. Un meci frumos, dădător de speranțe, o gură de oxigen. Sorin Popescu a revenit în poartă după o lungă perioadă Samoilă. Meci bun pentru Costin Gheorghe, debut cu gol pentru Fărcășanu.

FC Ploiești – Sportul 2-0

Sportul – Dinamo II 1-2

Câțiva tinerei de perspectivă la Dinamo, un meci frumos, aerisit, deschis, cu rezerva obișnuită a unei tehnici mai slăbuțe și a unei tactici inexistente. Am fost fraieri și n-am putut să ne adunăm, altfel puteam câștiga, iar cel mai echitabil la ce s-a jucat era un egal.

Luceafărul Lotus Știința Rocar București Bacău Băile Felix Roman – Sportul 2-2

Sportul – Dunărea Galați 3-1

Am revenit de la 1-0 pentru oaspeți. Gol din lovitură liberă al lui Ferfelea. Jocul tot lasă de dorit, dar a fost suficient pentru o victorie, obținută pe final, însă un final comod, fără tremurici. Joc de pase mai legat.

Ceahlăul – Sportul 1-0

Sportul – Delta Tulcea 2-1

Tulcea avea reputația unei echipe foarte bune, era pe locul 2 după jegoșii jegoși. Dar n-a prea jucat pe măsura reputației, a fost o victimă mult mai ușoară decât mă așteptam. Galerie frumoasă și gol splendid pentru oaspeți. Ovidiu a spus că ploaia e la 200 de metri și vine în 2 minute și după 2 minute a început să toarne.

Chiajna – Sportul 2-0

Sportul – Petrolul 5-1

Joc frumos și de-o parte și de alta, galeria mutată la tribuna 2. De unde am văzut multe goluri dintr-un unghi foarte bun, spre poarta din dreapta. Golul lor, pentru 1-1, suspect de ofsaid. Lob splendid al lui Curelea pentru 2-1. Nae dă gol dintr-o lovitură liberă bătută cu multă sete. Goluri multe, bifat. Marcatori diverși, bifat. Atitudine, bifat.

Forex – Sportul 0-3 la masa verde

Sportul – FC Botoșani 0-0

Mulți oameni pescuind în Dâmbovița. Și Niculescu pescuind niște mingi în careul nostru. Ultimul meci de acasă, cu 2 etape înainte de final. Un fâș. The end.

FCM Bacău – Sportul 4-3

Sportul – Progresul 3-0 la masa verde

Cupa

Câteva cuvinte și despre Cupa României, unde am făcut o figură frumoasă și care ne-a mai redat nițel demnitatea. Primul meci din cupă a fost la Brănești, un 3-0 cu echipa din localitate, care de altfel a promovat în B și cu care jucăm în etapa a doua. A urmat Prefab Modelu, acasă, singura dată când i-am bătut, pentru o definiție foarte generoasă a lui „bătut”. Adică la 11 metri. A fost frumos, într-un sens „estetica urâtului”, iar apoi au urmat penalty-urile, care mereu sunt frumoase, mai ales acum, când a fost destul de palpitant. Și am mai corupt pe cineva înspre primul meci la care a fost (Noroc, metre, și îmi pare rău că începutul a fost așa lame!). Apoi Steaua, sau mai curând o echipă de rezerve a Stelei, pe care am bătut-o cu calm, maturitate și Varga. Apoi campioana, CFR, cu o singură rezervă, în poartă. A fost atmosfera cea mai frumoasă din Univers, din partea mea, pentru că s-a strâns cam toată lumea pe care am văzut-o și nu la stadion în anii dinainte. Și ne-am auzit, ajutați și de stadionul gol și de cei 0 suporteri clujeni, ca pentru o campioană a României. Iar în teren nu ne-am făcut deloc de râs: ne-a bătut o bubuială inspirată a fundașului Panin. De partea cealaltă, am cerut un penalty (pentru henț, sub ochii mei, discutabil), am avut o bară și, în general, am ieșit bine din apărare, depășind timorarea primelor 20 de minute.

Ăsta a fost sezonul 2008/2009 pentru Sportul. Următorul începe sâmbătă. Să vedem ce-o fi. Voie bună! Haide Sportul!

Adio, Forex

În momentul în care scriu rândurile astea, trebuia, în mod normal, să fi ajuns de puţin acasă şi să mă apuc să scriu cum a fost meciul cu Forex Braşov. Din păcate, Forex Braşov nu mai există, sau cel puţin ia o pauză sezonul ăsta. Mi se pare tristissim că o echipă din divizia a doua, nu de pe coclauri, şi care nu apăruse chiar ieri, să dispară în mijlocul campionatului pentru că nu mai are bani.

Mă rog, până am ajuns la al doilea paragraf au mai trecut vreo două zile de la momentul când ar fi trebuit să mă fi întors de puţin acasă de la meciul cu Forex. Dar intenţia contează, nu? Oricum, nu vreau s-o lungesc. Ceea ce vroiam să spun e că Forex o să-mi lipsească. Era o echipă frumoasă, o echipă mică şi care nu prea e băgată în seamă (cel puţin comparând cu concitadina vizibil mai umflată şi mai hrănită cu linguriţa de primărie, chiar şi în vremurile când Forexul o ducea mai bine), dar o echipă care îşi făcea treaba. Juca simplu, tot în faţă, spre poartă, fără intenţia de a păcăli fotbalul atât de întâlnită prin B. Bănuiesc că aveau şi o şcoală bună, pentru că transferuri nu prea păreau să facă. Şi mă tem că, şi dacă Forex se va întoarce la anul în C, nu va mai fi la fel.

S-ar putea spune că am mai scăpat de un adversar. Da, poate e adevărat sau poate că am fi câştigat oricum meciul şi nu mai e mare diferenţă (deşi judecând după ultimul meci direct, un 0-0 somnoros în Regie, n-aş fi sigur…). Dar ce rost mai are? Sensul fotbalului e să fie jucat pe teren, nu la mese verzi, comitete şi comiţii, consilii de acţionari şi alte cele. Nu vreau să mă apuc să pescuiesc vinovaţi, deşi bănuiala mea ar fi că patronul s-a îmbolnăvit de atât de românescul sindrom „vinde terenul, fă mall şi îmbogăţeşte-te”. Nu mai contează cauzele. Pur şi simplu e păcat. Şi nu îmi pot imagina cât de aiurea e să afli că brusc echipa ta nu mai e.

Haide Forex! Voie bună!